::Imblanzesti mamele::

Chiar daca pare exagerat, adolescentii ar trebui sa inteleaga ca modelarea comportamentului partintilor in raport cu ei insisi, depinde numai de ei. Asta in primul rind pentru ca parintii sufera, de mod obisnuit, de o regretabila inertie in raport cu proprii copii. Ei, pur si simplu, nu vor sa accepte ca timpul trece, ca baietelul lor nu mai are 3 anisori si nu se mai joaca cu masinutele, iar fetita are deja peste 18 ani si a venit vremea sa-si urmeze calea si sa incerce sa-si ia viata in propriile maini.

Desigur, sfatul nu este acela de a fugi de acasa, vrem doar, ca in cele ce urmeaza sa va oferim un sprijin in negocierile cu parintii.

Fiti optimisti
Nu-i lasati sa va descurajeze si sa va faca dependenti de ei. Parintii mai au obiceiul sa va compatimeasca, sa va protejeze excesiv ori, din contra, sa va 'ambitioneze' cu fraze de genul : 'Nu poti, nu esti in stare...etc'. In cazul asta tineti-va cursul cit mai drept pentru ca voi stiti ce vreti, aveti putere de discernamint si ati luat in calcul eventualele obstacole. Chiar daca nu o sa reusiti intotdeauna, trebuie sa va loviti si cu 'capul de sus' ca sa mai invatati cite ceva.

Fiti sinceri
Comunicati cu parintii pentru ca sint cei mai buni, sinceri si neinteresati prieteni. Este important pentru ei sa stie ce vreti sa faceti in viata si sa se obisnuiasca cu ideea. Dati-le timp, vorbindu-le cit mai deschis, de cite ori aveti ocazia, despre planurile voastre de viitor. In cele mai multe cazuri, in ei o sa aveti aliati de nadejde.

Fiti respectuosi
Respingeti 'atacurile' cu delicatete, nu tipati si nu fiti ironici. Ocoliti-le critica, indreptind discutia spre alte subiecte. 'Incapatinarea' si indirjirea parintilor se va topi in confruntarea cu bunele voastre intentii.

Nu-i contraziceti
Multi dintre parinti au nevoie sa stie ca au dreptate, poate chiar si atunci cind nu au. Sigur ca acest lucru necesita o cantitate mare de diplomatie, insa atita timp cit considerati ca sinteti maturi sa luati viata in piept, trebuie sa stiti sa tratati cu parintii. Este primul pas, cel mai important si cu el trebuie sa incepeti.

Spuneti-le si aratati-le cit mai des cit de mult ii iubiti
Odata ce copiii au crescut, multi parinti se simt frustrati si parca nu-si mai gasesc rostul. Au impresia ca nu-i mai iubiti pe masura ce ajutorul lor nu va mai este strict necesar. In cazul asta au nevoie sa se stie iubiti si utili. Spuneti-le cit de mult ii iubiti, multumiti-le pentru felul in care v-au crescut si v-au ajutat, dindu-le mici, dar esentiale dovezi de dragoste. Gasiti-le si o utilitate. Va pot ajuta la anumite treburi sau, de ce nu, pot creste un nepot!

»SUS