Reguli pentru reusita conversatiei
Pericolul care ameninta orice adunare, în jurul mesei familiale ca si la cea mai selecta receptie, este plictiseala. Remediul cel mai sigur împotriva ei este conversatia.

Care este secretul conversatiei?
Exista o reteta perfect pusa la punct ce asigura reusita în toate situatiile? Nu, din pacate! Nu poti patrunde dintr-o data în acest domeniu care da ocazia unora sa-si desfasoare pe deplin puterea de seductie, iar altora sa comita gafa dupa gafa. Între ariditatea plictiselii si pericolul ridicolului, trebuie sa urmam un drum ale carui principale etape sunt tactul, discretia, atentia, însufletirea, umorul, cultura, politetea si sinceritatea.

Apar aici, ca în aproape toate manifestarile vietii în comun, cel putin doua atitudini gresite. Exista unele persoane foarte sigure pe ele, care polarizeaza conversatia, îmbatându-se cu propriile lor cuvinte, vorbind fara încetare si interzicându-le celorlalti orice participare la discutie. La cealalta extrema se situeaza tacutii, timizii, cei carora le e o frica teribila sa nu greseasca sau sa-si spuna vreo parere; adeptii vesnicului 'Aveti dreptate' sau ai mai noului 'Corect!'.
Ajungem astfel la situatia pe care o enunta un umorist: 'În orice conversatie, sunt doua feluri de indivizi: pisalogii si victimele.'

Arta conversatiei nu se învata ca formulele matematice. Ea este dobândita mai degraba ca o limba straina, respectând anumite reguli si exersând-o la nesfârsit » SUS

In viata de toate zilele ne gasim adesea in situatia de a face cunostinta cu cineva. Orice prietenie, iubire sau simpla relatie incepe prin 'faceti cunostinta'. Ceea ce este esential pentru actul de a face cunostinta cu cineva este faptul ca cei care fac cunostinta nu s-au vazut niciodata anterior acelui moment. Uneori, a face cunostinta cu cineva este doar vizualizarea reciproca, intrucat persoana poate fi cunoscuta sau se stie ceva despre ea, dar nu a mai fost vazuta niciodata.

Exista multe proverbe care exprima nu numai cat de mult conteaza 'prima impresie', dar si ce consecinte are ea asupra viitorului unei relatii interpersonale. Expresia 'cum a depasit pragul' sugereaza ideea de demarcatie intre un spatiu al necunoasterii - ceea ce psihologii numesc 'gradul zero al cunoasterii' - si cel al cunoasterii propriu-zise. De fapt, dincolo de faptul ca orice relatie intre doua persoane are anumite trasaturi particulare, un anumit continut, se poate spune ca registrul pe care il reprezinta cunoasterea interpersonala este larg.

'Prima impresie' este o realitate psihologica deloc simpla. Ea a fost si este studiata de psihologii care se ocupa de domeniul relatiilor interpersonale, mai ales pentru rolul ei in determinarea viitoarelor interactiuni.

Stim foarte bine cat de mult poti pierde in urma unei proaste impresii sau cat de greu este sa schimbi impresia pe care ai produs-o la inceput. 'Prima impresie' poate fi intamplatoare sau, dimpotriva poate fi controlata si supusa unor strategii in vederea unor intentii clare. In orice caz, nici un individ normal nu urmareste cu buna stiinta sa faca o proasta impresie, sa se comporte astfel incat prima impresie sa fie nefavorabila. Daca acest lucru se intampla, nu este pentru ca este dorit. Se considera, in urma unor constatari ca primele patru minute de interactiune sunt definitorii pentru consecintele in plan interpersonal; in schimb, in manualele de psihologie se afirma ca primele cinci secunde de interactiune determina cursul viitor al relatiei. Desigur ca aceste afirmatii referitoare la durata de timp nu trebuie luate drept reguli, pentru ca nu timpul este cel care defineste relatia in viitor, ci daca cei care sunt implicati sunt capabili sau nu, de a judeca, aprecia relativ corect pe celalalt si de a-i da in acelasi timp, o prima impresie favorabila. Altfel, ce rost ar mai avea sa se vorbeasca atat despre 'dragoste la prima vedere'?

Deci, putem spune ca prima interactiune cu o persoana straina are doua laturi: pe de o parte, a-ti face despre celalalt nu o impresie buna sau proasta, ci una relativ corecta si pe de alta parte, a obtine o impresie favorabila despre sine. Iata deci ca prima impresie este un proces psihologic in care atentia este indreptata simultan asupra propriei persone si asupra celuilalt. In acest fel, ea se dovedeste a fi o realitate complexa, influientata semnificativ de trei factori: asteptarile, atractivitatea fizica si similaritatea.

Cred ca va este cunoscuta replica: 'esti altfel decat ma asteptam'. Adica cum altfel (apare intrebarea fireasca) - mai bine, sau mai rau? Uneori prima impresie este mult peste asteptari, alteori sub ele. Desigur ca prima situatie avantajeaza pe toata lumea, depinde cat de mult ne intereseaza parerea celui cu care ne interrelationam si ce interese avem de la el. Daca este un angajator si are anumite asteptari din partea celui care este chemat la interviul de angajare, desigur ca ne intereseaza parerea lui si vom face in asa fel incat sa-i facem o prima impresie cat mai buna.

Aici intervine si al doilea factor - atractivitatea - foarte importanta in crearea unei impresii. Imaginea noastra este cea care ofera prima un impact pozitiv sau negativ asupra celuilalt. Intr-un timp relativ scurt suntem 'scanati' de ochii celuilalt, asta ar fi prima etapa de care se trece mai greu; dar odata depasita aceasta prima faza (imi place sau nu) celelalte sunt mai facile. Ganditi-va la situatia in care trebuie sa faceti cunostinta cu cineva cu care ar urma sa aveti o relatie. Daca nu vi se pare atractiv fizic, ce sanse ii oferiti mai departe? Putine, desigur, cu toate ca poate persoana respectiva este foarte desteapta, onesta, cu simtul umorului, etc.Toate astea nu mai au sansa de a fi descoperite.

Si similaritatea... De multe ori am auzit expresia 'cine se aseamana, se aduna' care vrea sa spuna ca intotdeauna cautam sa interrelationam cu cei care sunt asemanatori noua, cu care avem ceva in comun. Inca de la primul contact pe care il avem cu o persoana, stim daca avem ceva in comun cu ea sau nu - si in acest caz, relatia nu are continuitate.

Cu toate cele de mai sus, in concluzie ar trebui sa retinem ca 'prima impresie conteaza, dar nu trebuie sa fie definitorie pentru o interactiune'. Toti vrem o a doua sansa, pentru ca nu suntem perfecti si putem fi 'prinsi' de situatie si nepregatiti. Putem avea la fel de usor momente bune si rele si daca am fost prinsi intr-unul din cele rele, nu inseamna ca asa suntem de obicei. Asadar, daca va aflati in situatia din urma, cereti-va dreptul la o a doua incercare - numai in cazul in care parerea celuilat conteaza » SUS